Russula virescens este o ciupercă comestibilă cu pălăria emisferică și apoi convex-plană, adâncită la mijloc, cu diametrul de 6 – 12 cm (uneori chiar de 15 cm), cu marginile netede și crăpate pe timp de secetă. Cuticula cenușie-verzuie, galben-verzuie sau ruginie-verzuie se separă ușor de carne, rezultând pete alburii. Lamele libere și albe sunt groase. Piciorul înalt de 3 – 9 cm și gros de 2 – 4 cm este alb, cilindric, plin, dar spongios la exemplarele bătrâne. Carnea este albă, cu gust plăcut (S. Corlățeanu, 1984). Crește în frunzișul litierei aflat în descompunere, în lungul potecilor, tufărișuri, prin luminișuri, în liziera pădurilor de foioase, de vara până toamna (P. Burescu, Irina Toma, 2005).
Specii asemănătoare: Amanita phalloides (ciupercă otrăvitoare) și Russula heterophylla (ciupercă comestibilă) (L. Csaba, Gizella Vasas, 2013).
Ciuperca este frecventă în fitocenozele următoarelor asociații forestiere din bazinul hidrografic Orăștie: Quercetum petraeae–cerris Soó 1963, Cytiso nigricantis–Quercetum petraeae Paucă 1941, Polygonato latifolio–Quercetum roboris (Hargitai 1940) Borhidi 1966 in Borhidi et Kevey 1996, Carpino–Quercetum cerris Klika 1938 (Sanda et al., 2008). Taxonul a fost identificat în următoarele localități: Orăștie, Căstău, Sibișelul Vechi, Cucuiș, Poienile Beriului, Beriu, Sereca, Orăștioara de Jos, Bucium, Orăștioara de Sus, Ludeștii de Jos, Costești.
Bibliografie
Burescu, P., Toma, Irina (2005): Manual de lucrări practice de Botanică. Edit. Univ. din Oradea, p. 240.
Corlățeanu, S. (1984): Produsele accesorii ale pădurii. Edit. Ceres, București, p. 84.
Lacsmándi, C., Vasas, Gizella (2013): Ghidul culegătorului de ciuperci. Ciuperci comestibile și otrăvitoare. Edit. Casa, Oradea, p. 170.
Sanda, V., Öllerer, Kinga, Burescu, P. (2008): Fitocenozele din România, sintaxonomie, structură, dinamică şi evoluţie. Edit. Ars Docendi, Bucureşti, pp. 42 – 43.
