5 C
Orăștie
joi, 15 aprilie 2021

Physalis alkekengi (Păpălău)

Physalis alkekengi face parte din încrengătura Spermatophyta, subîncrengătura Magnoliophytina (Angiospermae), clasa Magnoliopsida (Dicotyledonatae), subclasa Magnoliidae, ordinul Scrophulariales (Solanales), familia Solanaceae, genul Physalis (V. Ciocârlan, 2009).

Specia are mai multe denumiri populare: Bășică, Cireașa codrului,  Clocotici, Cocoș, Gherghinar, Gogoșele, Lampion chinezesc, Mărul lupului, Merișor, Păpălău, Pufulete, Zurgălăi etc. (C. Drăgulescu, 2014).

Este o specie mezofilă, heliosciadofilă, comună în toată țara. Fitotaxonul are origine controversată, probabil indigenă (C. Sîrbu, A. Oprea, 2011). V. Ciocârlan (2009) consideră că specia este originară din America de Nord.

În sol prezintă un rizom cilindric, subțire, cu rădăcini adventive. Tulpina este înaltă de 25-60 (100) cm, obtuz muchiată, scurt pubescentă, simplă sau ramificată în partea superioară. Frunzele sunt ovate sau alungit ovate, rareori romboidal ovate, lungi de 4-15 cm, late de 1,8-8,5 cm, pe ambele fețe fin păroase; cele superioare câte două, cele inferioare numai câte una la un nod. Florile sunt solitare, pedicelate, axilare. Caliciul este 5-dințat, la început campanulat, apoi odată cu maturizarea fructului puternic umflat, ovoidal sau aproape globulos, lung de 2,5-4,5 cm, de culoare viu roșie-portocalie sau roșie de miniu. Corola este alburiu murdară sau alb verzuie, de cca 1,5-2 cm, rotat campanulată. Staminele sunt în număr de 5, convergente apoi divergente. Ovarul este sferic, cu stil cilindric, puțin mai lung decât staminele și stigmat capitat, verzui. Fructul este o bacă sferică, roșie-portocalie, lucioasă, de 1,2-1,7 cm în diametru, polispermă, suculentă, complet închisă în caliciul acrescent (Flora R. P. Române, 1960).

Importanța economică. Este o plantă toxică (Tx) și decorativă (De) (I. Pop, 1982). Cu excepția fructelor, întreaga plantă este otrăvitoare din cauza unor alcaloizi ((solanina) pe care îi conține. Datorită culorii frumoase și durabile a caliciului (roșu aprins) se cultivă ca plantă decorativă (Flora R. P. Române, 1960).

Taxonul a fost menționat de M. Fuss (1866) și L. Simonkai (1886) la Orăștie. Specia a fost identificată de noi la marginea pădurilor de foioase (alianța Alno-Ulmion) de pe Valea Orașului și în Parcul Tineretului din Orăștie (V.I. Vințan, 2019).

 

Bibliografie

Ciocârlan, V. (2009), Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Edit. Ceres, Bucureşti, p. 711.

Drăgulescu, C. (2014), Dicționar de fitonime românești. Edit. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu, p. 86.

Fuss, M. (1866), Flora Transsilvaniae Excursoria, Cibinii, p. 460.

Pop, I. (1982), Plante spontane şi subspontane cu valoare economică din flora R.S. România. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 131-142.

Simonkai, L. (1886), Enumeratio Florae Transsilvanicae Vasculosae Critica, Budapesta, p. 411.

Sîrbu, C., Oprea, A. (2011), Plante adventive în Flora României. Edit. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași, p 331.

Vințan, V.I. (2019): Cormoflora din bazinul hidrografic Orăștie. Edit. Univ. „Lucian Blaga”, Sibiu, p. 322.

***Flora R. P. Române, vol. VII, 1960,  p 351.

Orăștie24.rohttps://www.orastie24.ro/
Noutate! Transparență! Adevăr! Știri și informații de ultimă oră din Orăștie, Beriu, Orăștioara de Sus, Romos, Geoagiu, Balșa, Rapolt, Simeria. Cele mai noi informații din zonă, din județul Hunedoara și din țară în timp real!

CELE MAI NOI

ULTIMELE ȘTIRI ORĂȘTIE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site foloseşte cookies. Continuarea navigării pe acest site se consideră acceptarea politicii de utilizare a cookies. Află mai multe

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close